Sindromul vezicii urinare dureroase


  • Sindromul vezicii dureroase: simptome și tratament
  • Sindromul vezicii iritabile, sensibile și hiperactive - TENA
  • Poate crește temperatura cu prostatita cronică
  • Cauze inflamare prostata
  • Înșelătorie pentru tratamentul prostatitei
  • Sindromul de vezică dureroasă: cauze, simptome, tratament
  • Vezica dureroasa
  • Cistita interstițială: cauze, simptome și tratament

Ce este, cum se manifestă, cum se tratează Cistita este termenul medical pentru inflamația vezicii urinare. De cele mai multe ori, afecțiunea este cauzată de o infecție bacteriană, fiind una dintre cele mai frecvente suferințe ale tractului urinar.

Prostatita

Deși nu este o boală gravă, cistita este enervantă, dureroasă și poate afecta rinichii, situație în care poate deveni o problemă sindromul vezicii urinare dureroase de sănătate.

Ce este cistita Cauze și factori de risc Simptome și complicații Cistita la diferite vârste ale femeii Diagnostic și tratament Prevenție Ce este cistita Deși încă există convingerea că sindromul vezicii urinare dureroase dintre cauzele care duc la apariția cistitei este frigul, această inflamație a vezicii urinare este cauzată doar de o infecție produsă de agenți patogeni, de cele mai multe ori, fiind vorba despre bacterii sau de unele afecțiuni. Frecvența este foarte mare la femei și mai rară la bărbați.

Cistita este mai degrabă neplăcută, decât gravă, în sine.

sindromul vezicii urinare dureroase

Adesea, organismul rezolvă problema singur, fără medicație, în câteva zile, dar dacă simptomele apar frecvent și se ameliorează greu, un tratament adecvat este obligatoriu. Există mai multe forme de inflamație a vezicii sindromul vezicii urinare dureroase, cauzele fiind diferite. În funcție de fiecare situație în parte, tratamentul este specific. Cel mai mare risc este acela ca infecția să se amplifice și să afecteze rinichii. Sunt mai sindromul vezicii urinare dureroase forme de cistită, care se clasifică după durată și în funcție de prezența din recenziile medicamentelor pentru prostatită absența infecției bacteriene cistită bacteriană sau neinfecțioasă.

Cel mai des, este de scurtă durată și se ameliorează în câteva zile. În cazul cronicizării leziunilor, ca urmare a unui tratament incorect sau a recidivelor frecvente, vindecarea durează, de regulă, mai mult de trei luni. Cauze și factori de risc Cauza principală rămâne inflamația provocată de bacterii. De obicei, este vorba despre bacterii de la nivelul intestinului sau urinare frecventă cu prostatită, inofensive în mod normal.

Dacă sunt transportate prin uretră tubul care face legătura dintre vezică și exterior, având o lungime diferită: la femei mai scurt, la bărbați mai lung în vezica urinară, ca urmare a mediului favorabil, acestea se înmulțesc rapid și produc simptomele neplăcute specifice acestei suferințe. Diferențele anatomice dintre femei și bărbați reprezintă unul dintre motivele pentru care cistita este mult mai frecventă la femei decât la bărbați. Cel mai des, infecția este provocată de Escherichia Coli, dar poate apărea și din cauza unor alte bacterii, cum ar fi Salmonella sau Chlamydia.

Există o sumă de factori care pot favoriza trecerea bacteriilor din zona anală sau de pe suprafața pielii la nivelul uretrei și de aici, în vezică. Cele mai comune cauze sunt: relațiile sexuale pot transfera bacteriile în uretră ; igiena incorectă; cateterul urinar tubul pentru drenarea vezicii urinare, montat în anumite situații legate de unele proceduri medicale ; utilizarea spermicidelor, a diafragmelor anticoncepționale; unele boli venerice.

Cistita poate să fie o complicație a altor patologii, cel mai des a unei afecțiuni a rinichilor, de la un blocaj renal până la prezența calculilor renali, care pot apărea și în vezica urinară. Poate să fie și urmarea faptului că, din diferite cauze prostata mărită, menopauză, sarcinăvezica nu poate fi complet golită, la micțiune. O altă cauză care poate duce la infectii frecvente ale vezicii urinare și la simptomatologia specifică cistitei este diabetul, mai ales în formele decompensate ale bolii, cu un nivel ridicat de glucoză în sânge, acesta fiind un mediu favorabil pentru proliferarea bacteriană.

Cistita poate fi cauzată și de deteriorarea pH-ului local sau de iritarea uretrei și a vezicii urinare, prin utilizarea de săpunuri parfumate sau de spumante de baie, după contact sexual, precum și în cazul unor terapii pentru boli neoplazice radioterapie la bazin sau chimioterapieori în cazul femeilor care au suferit o mutilare genitală din motive culturale, religioase sau sociale.

Unele medicamente pot favoriza acest tip de infecție, printre acestea numărându-se ketamina sau anumite antibiotice care afectează flora bacteriană benefică de la nivelul mucoaselor. De asemenea, un sistem imunitar deprimat poate crește riscul de infecții bacteriene repetate ale vezicii urinare. Simptome și complicații Deși cauzele pot fi diferite, simptomele sunt comune.

Cele mai frecvente semne asociate cu o infecție a vezicii urinare sunt: nevoia puternică și persistentă de a urina, chiar dacă vezica este goală: o senzație neplăcută în timpul micțiunii, care poate fi durere, arsură sau usturime locală; eliminarea unor cantități foarte mici de urină; sânge în urină hematurie ; urină tulbure, cu miros puternic; disconfort pelvic și senzație de presiune în abdomenul inferior; febră, dar nu foarte mare, frisoane, stare generală alterată.

Dacă aceste simptome persistă și se asociază și cu durere de spate în zona renală, cu febră mare, peste 38 de grade, greață, vărsături, frisoane și micțiune dureroasă, este posibil ca infecția să fi afectat rinichii și trebuie tratată ca pe o urgență medicală.

Cea mai frecventă complicație a cistitei este pielonefrita acută, o inflamație de origine bacteriană, la nivelul rinichilor. Pielonefrita acută poate apărea la orice vârstă, dar are frecvență mai mare la copii pe fondul unui sistem imunitar insuficient dezvoltat și la femeile însărcinate.

În cele mai multe dintre cazuri, apare după o infecție de tract inferior, netratată sau tratată necorespunzător. Cauzele principale sunt infecțiile cu Escherichia Coli.

Sindromul de vezică dureroasă, simptome

Alți agenți patogeni implicați în apariția pielonefritei pot fi: Klebsiella, Proteus, Staphylococcus Saprophyticus, Chlamydia. Contaminarea se poate face, uneori, în mediul spitalicesc. Candida infecția micotică este considerată cea de-a doua cauză de pielonefrită acută, în timp ce etiologia virală este foarte rară.

Ce este vezica urinară hiperactivă Ce este vezica urinară hiperactivă? Sindromul vezicii urinare hiperactive este o descriere comună pentru o serie de probleme legate de nevoia de a urina.

La sindromul vezicii urinare dureroase, episoadele de cistită sunt provocate de o igienă necorespunzătoare. Este necesar să fie învăţate încă din copilărie să îşi spele organele genitale în mod corect, din față spre spate, și să respecte igiena personală de fiecare dată când utilizează toaleta. Este utilă folosirea unor săpunuri blânde, care să nu modifice flora locală. Este important să nu se confunde cistita cu vaginita.

  1. Vezica urinara si patologia neurologica Din Articole Generalitati Majoritatea bolilor neurologice, fie ca afecteaza sistemul nervos central, fie pe cel periferic, pot prezenta dereglari la nivelul vezicii urinare cu manifestari diverse si consecinte deosebit de dezagreabile asupra calitatii vietii.
  2. Analize pentru cancer prostata
  3. Aceasta este vezica dureroasă cronică sau cistita interstițială.

Aceasta din urmă este întotdeauna însoțită de secreții vaginale și nu prezintă dureri în timpul urinării. În timpul sarcinii, modificările hormonale specifice sunt responsabile de predispoziţia crescută la infecții urinare. Creșterea nivelului de progesteron și prezenţa abundentă, în urină, a unor substraturi nutritive sunt un mediu favorizant pentru germeni.

Testele preventive în sarcină sunt obligatorii, deoarece infecțiile urinare netratate pot afecta evoluția sarcinii, generând complicații materne și fetale grave.

Aceasta este vezica dureroasă cronică sau cistita interstițială.

Cistita asociată menopauzei este provocată de reducerea nivelului de estrogen, care modifică ecosistemul vaginal și favorizează dezvoltarea coloniilor de bacterii la nivel local. Aceleași modificări hormonale predispun la vaginite bacteriene sau iritante, care pot produce și infecții ale vezicii urinare. Diagnostic și tratament Diagnosticul este pus pe baza semnelor clinice și a posibililor factori de risc.

Sorina Iuliana Lazăr Sindromul de vezică dureroasă este o afecțiune care provoacă durere, disconfort și senzație de presiune la nivelul vezicii urinare. Simptomele sindromului de vezică urinară dureroasă variază de la ușoare la severe, și pot apărea din când în când sau pot fi prezente în majoritatea timpului. Afecțiunea nu este cauzată de o infecție, probele de urină fiind sterile, dar simptomele sunt asemănătoare și la fel de supărătoare. Sindromul de vezică dureroasă, simptome Principalele simptome sunt: durere pelviană intensă, însoțită de usturime; senzaţii bruşte de urinare; nevoia de a merge des la toaletă; trezirea repetată în timpul nopții, pentru a merge la toaletă; durere în timpul actului sexual — în cazul femeilor; durere în timpul orgasmului sau după încheierea actului sexual — în cazul bărbaților. Durerea este mai intensă atunci când vezica este plină.

La acestea se adaugă investigațiile de laborator și cele imagistice. Cistoscopia este cea mai utilizată și poate stabili rapid și cu certitudine natura și, eventual, cauzele afecțiunii. Este investigația în cursul căreia se pot preleva probe de țesut, pentru clarificarea suspiciunilor legate de unele afecțiuni de tip neoplazic.

Ecografiile ajută la excluderea altor cauze ale cistitei, cum ar fi o problemă structurală sau o tumoră.

sindromul vezicii urinare dureroase

Investigațiile de laborator constau în: sumar de urină și uroculturacare pot identifica exact natura agentului patogen și, implicit, duc la stabilirea unui tratament eficient.

Prin tratament, simptomele se îmbunătățesc în decurs de ore sau zile.

Cauze și factori de risc

Este important ca tratamentul cu antibiotice să fie realizat corect, pentru a preveni dezvoltarea rezistenței bacteriene.

Tratamentul pentru cistita neinfecțioasă depinde de cauza care stă la baza acesteia. Înainte de administrarea de antibiotice, cistita poate fi tratată cu medicamente uzuale, de tipul antiinflamatoarelor.

Un consum mare de lichide, mai ales apă, se dovedește eficient. La aceasta se adaugă și terapiile naturiste. Remedii naturale Cistita se poate vindeca, în anumite situații, și fără un tratament cu antibiotice, remediile naturale fiind foarte eficiente.

Consumul de suc de afine și de merișoare poate fi util, la fel și utilizarea unor produse cum ar fi bicarbonatul de sodiu care scad aciditatea urinei, reduc simptomele și susțin vindecarea. Ceaiul de mușețel, de coada calului și strugurii ursului au efecte utile în tratarea cistitei.

Trebuie știut că terapia naturistă, chiar dacă uneori se dovedește utilă, nu funcționează pentru toată lumea la fel, astfel că sindromul vezicii urinare dureroase o alternativă care trebuie luată în calcul cu prudență.

Pe de altă parte, ameliorarea simptomelor fără eliminarea cauzei poate duce la complicații. Prevenție Este greu de spus dacă cistita poate fi este posibil să aveți suc de roșii pentru prostatita, dar anumite reguli simple pot face ca suferința să apară rar și să se vindece repede: igiena corectă și evitarea produselor care pot modifica pH-ul local, cum sunt deodorantele, gelurile sau alte produse; evitarea spălăturilor vaginale; urinarea frecventă, de sindromul vezicii urinare dureroase dată când se simte nevoia; un consum corect de lichide.

sindromul vezicii urinare dureroase

Și vizita la medic poate fi trecută pe lista cu măsuri utile care previn complicațiile, dacă formele aparent banale de cistită, care se vindecă fără medicație, revin frecvent. Acestea pot indica o infecție bacteriană, care trebuie tratată pentru a nu afecta rinichii, sau un dezechilibru organic, ce trebuie identificat și corectat. Sursa foto: shutterstock.